De basm:

BUNICA DISPĂRUTĂ

Extras din basm:

«A fost odată ca niciodată o bătrână care trăia într-un sat liniștit, de pe malul unui râu mare, care se revărsa într-un lac, lângă o pădure adâncă, deasupra căreia un frumos munte se înălța. Toată viața ei strânsese ierburi pentru leacuri și îi ajutase pe toți cei care veneau să o vadă în coliba ei modestă.

Într-o dimineață, în timp ce culegea ierburi ca de obicei, auzi dintr-o dată un râs senin. Se uită în jur, dar nu văzu pe nimeni. Râsul semăna cu sunetul luminos al unui clopoțel. Deodată, o voce blândă și tandră se amestecă în acel sunet. Se întoarse spre voce. Plină de admirație, văzu un mesteacăn subțire și strălucitor, de culoare albă, care îi vorbi. Niciodată până atunci nu vorbise cu ea un copac.

−Coboară la râu în direcția soarelui și vei vedea.

Bătrâna își luă coșul, umplut pe jumătate cu diferite ierburi, bătrâna își luă coșul, umplut pe jumătate cu diferite ierburi, și coborî la râu, trecând pe lângă copaci și tufișuri și traversând o pajiște înflorită. În direcția indicată, văzu pe apă un cerc format din doisprezece nuferi mari, în mijlocul cărora plutea un leagăn cu un copil, care privea spre cer și zâmbea în soare bucuros. Un porumbel apăru deasupra leagănului, se opri în aer și pluti pe loc. Din pădure, se auzi glasul zveltului mesteacăn:

−Acest copil ți-a fost trimis. Ia-l cu tine și în inima ta, ca și când ar fi al tău.

Bătrâna intră în apă, ridică ușor copilul din leagăn și îl așeză în coș, pe ierburile înmiresmate. Apoi plecă la drum cu copilul, prin pădure, până la coliba ei confortabilă.»